Sporturile de iarnă sunt asociate cu adrenalină, libertate de mișcare și evadare din rutina zilnică, însă ele presupun și un grad crescut de risc. Schiul, snowboardul sau patinajul solicită intens articulațiile, mușchii și ligamentele, mai ales în condiții de frig, oboseală sau vizibilitate redusă. Lipsa unei pregătiri fizice adecvate, echipamentul necorespunzător sau supraestimarea propriilor abilități pot favoriza apariția accidentărilor.
Pe fondul temperaturilor scăzute, musculatura este mai rigidă, iar reflexele pot fi încetinite, ceea ce face ca traumatismele să apară mai ușor și să fie, uneori, mai severe.
Cele mai frecvente accidentări în sporturile de iarnă
Majoritatea leziunilor apar în urma căderilor, a pierderii controlului la viteze mari sau a mișcărilor bruște. Printre cele mai frecvente accidentări se numără:
entorsele de genunchi și gleznă;
întinderile și rupturile musculare;
leziunile ligamentare, în special ale ligamentului încrucișat anterior;
fracturile membrelor superioare, cauzate de sprijinirea instinctivă în timpul căderii;
traumatismele umărului și ale coloanei vertebrale, mai ales în cazul impacturilor puternice.
Potrivit Cornel Brotac, medic specialist în Recuperare Medicală și Medicină Regenerativă, multe dintre aceste leziuni sunt subestimate:„Foarte mulți sportivi amatori ignoră durerea inițială sau încearcă să se trateze singuri. O accidentare netratată corect poate duce la instabilitate articulară, dureri cronice și un risc mult mai mare de recidivă.”
Importanța intervenției medicale rapide
Primele 24–48 de ore după o accidentare sunt decisive pentru evoluția ulterioară. Evaluarea medicală corectă stabilește gravitatea leziunii și direcția tratamentului. În faza acută, obiectivul principal este reducerea inflamației și a durerii, prin repaus, aplicarea de gheață și limitarea solicitării zonei afectate.
„Recuperarea medicală nu înseamnă doar dispariția durerii. Înseamnă refacerea completă a funcției, astfel încât pacientul să se poată întoarce la sport fără teamă și fără riscuri suplimentare”, explică dr. Brotac.
Ignorarea acestei etape poate transforma o leziune aparent minoră într-o problemă de durată, cu impact major asupra mobilității și calității vieții.
Kinetoterapia, pilon central în procesul de recuperare
După depășirea fazei acute, kinetoterapia devine esențială în procesul de recuperare. Prin exerciții personalizate, aceasta ajută la recâștigarea mobilității, la întărirea musculaturii și la stabilizarea articulațiilor afectate. Un rol important îl are reeducarea mișcării, a coordonării și a echilibrului – elemente-cheie pentru prevenirea unor noi accidentări.
„Un program de kinetoterapie bine condus trebuie să fie progresiv. Începem cu exerciții ușoare, controlate, și avansăm către mișcări funcționale, apropiate de cele din sportul practicat”, subliniază specialistul.
Recuperarea personalizată, cheia revenirii în siguranță
Fiecare pacient este diferit, iar durata recuperării depinde de vârstă, nivelul de activitate, istoricul medical și obiectivele sportive. De aceea, planul de recuperare trebuie adaptat individual. O abordare personalizată nu doar că accelerează vindecarea, dar reduce semnificativ riscul de complicații pe termen lung.
Accidentările apărute în urma sporturilor de iarnă nu trebuie privite ca un obstacol definitiv, ci ca un semnal de alarmă al organismului. Cu diagnostic corect, intervenție medicală la timp și un program de recuperare bine structurat, revenirea pe pârtie este posibilă în condiții de siguranță. Recuperarea medicală și kinetoterapia nu sunt opționale, ci etape esențiale pentru menținerea sănătății și performanței pe termen lung.
Citește și: (VIDEO) Craiova: Programul Inspire Mercur în perioada 16 – 22 ianuarie