Cel mai mare din Transilvania: 166 de ani de la sfințirea ,,clopotului cel mare“ de la Biserica Neagră

l Sfinţit în 27 martie 1859, clopotul greu de şase tone este cel mai mare clopot mobil din România
l ,,Clopotul cel mare“ a fost adus la Biserica Neagră cu un car tras de opt perechi de boi
„Clopotul cel mare” al Bisericii Negre a fost dezvăluit ochilor brașovenilor abia la 150 de ani de la sfințirea sa. Asta după ce decenii de-a rândul, locuitorii cetății i-au auzit doar dangătul. În 2009, în 27 martie, la 150 de ani de când clopotul a fost sfinţit, peste 1000 de oameni au stat la coadă pentru a urca în turnul bisericii să vadă cu ochii lor bătrânul clopot.
Clopotul, cel mai mare din Transilvania, şi cel mai mare clopot mobil din România, a fost turnat în toamna anului 1958, în faţa porţilor vechi ale Brașovului. Greu de şase tone, şi înalt de peste 1,7 metri, ,,clopotul cel mare“ a fost adus la Biserica Neagră cu un car tras de opt perechi de boi. A fost nevoie de trei zile de trudă, pentru ca el să fie ridicat în turnul de peste 50 de metri al bisericii din inima Brașovului.
Trei zile s-au chinuit meșterii să urce marele clopot în turnul Bisericii Negre
A fost turnat în faţa porţilor oraşului
Primul clopot al Bisericii Negre s-a prăbuşit în anul 1605. Până în 1859, alte trei „clopote mari“ au chemat credincioşii la slujbă şi au dat veste despre evenimentele Bisericii Nergre. Actualul clopot mare al Bisericii Negre, sfinţit în martie 1859, a fost turnat în 22 noiembrie 1858. Chiar în faţa porţilor vechi ale oraşului, pe locul în care acum se află fântâna arteziană de la Centru Militar din Braşov. Meşterul care a construit clopotul se numea Johann Andraschowshi. Și era din Cluj. După vechea artă a turnării, meşterul a săpat o groapă şi a pus acolo întâi un mulaj de lut, în care a fost apoi turnat aliajul de cupru şi zinc care a dat viaţă clopotului de bronz. Când totul a fost gata, clopotul cel nou la Biserica Neagră a fost suit în carul tras de opt perechi de boi.
Cel mai mare clopot din Transilvania
Este cel mai mare clopot mobil din România şi cel mai mare clopot din Transilvania. De este un clopotul mobil? Pentru că pentru acţionarea lui, nu se balansează limba, ci corpul clopotului. Până în 1970, clopotul, înalt de peste 1,7 metri, era tras cu un sistem de frânghii, care acţiona un sistem rotativ. Dar era nevoie de opt bărbaţi ca să facă clopotul să bată. În acel an a fost instalat un sistem mecano-electric, care funcţionează şi azi.
„Vegheaţi şi rugaţi-vă!“
Clopotul mare al Bisericii Negre se află într-o strânsă legătură cu vestita orgă din biserică, pentru că dincolo de simbolul religios şi istoric, clopotul este şi un instrument muzical. Pe partea de sus a coroanei, clopotul are cinci inscripţii gotice. Una dintre ele, „Cetate tare-i Dumnezeu şi armă apărătoare“, este un început de cântec coral al lui Martin Luther, reformatorul din Germania. O alta este o inscripţie care redă deviza reformatorului şi umanistului transilvănean Johannes Honterus, „Vegheaţi şi rugaţi-vă!”.
Pe partea de sus a coroanei, clopotul are cinci inscripţii gotice
Orga Buchholz, cea mai mare orgă mecanică din România
Printre cele mai valoroase piese din Biserica Neagră, orga este cu siguranţă o capodoperă. Prima a fost construită în anul 1499. Se presupune că au existat orgi şi înainte. Cunoscutul organist de la Biserica Neagră, Steffen Schlandt, a descris cele două instrumente actuale: orga Buchholz în stil romantic timpuriu, care este şi instrumentul principal, şi orga Hesse care se află în cor, un instrument folosit pentru acompaniament. Prima, construită între 1836 şi 1839 de către Carl August Buchholz din Berlin, era una dintre cele mai mari şi mai importante orgi din Europa. S-a păstrat în starea iniţială, cu tuburile originale. Este făcută din cositor englezesc curat şi aliaj berlinez de cositor (75%) şi plumb (25%), metal de orgă corespunzător, lemn de răşinoase, molid, stejar fără noduri, arcuri de alamă, piele de calitate înaltă. Clapele sunt acoperite cu fildeş, cele superioare sunt din lemn de abanos, iar numele registrelor sunt inscripţionate pe porţelan şi acoperite cu sticlă. Ornamentele sunt prevăzute cu sculpturi deosebite din lemn de tei aurit. Orga Hesse a fost construită în anul 1861 pentru comunitatea de saşi din Lechinţa, în nordul Transilvaniei, de către constructorul Carl Hesse din Viena. A fost restaurată la Braşov în 1997.
Orga construită de Carl August Buchholz din Berlin, una dintre cele mai vestite din Europa
Biserica renăscută din propria cenușă
Au trecut 336 de ani de la marele incendiu din 1689, cea mai mare catastrofă din istoria Braşovului, care a distrus oraşul aproape în totalitate. În foc a fost înghiţită Biserica Sf Maria, din care avea să renască apoi Biserica Neagră, simbolul cel mai puternic al cetăţii. De fapt, de la acest incendiu, care a lăsat în urmă doar ziduri înnegrite de foc şi fum, provine şi numele actual al Bisericii Negre. În incendiu, a supravieţuit ca prin minune focului cristelniţa bisericii.
Cristelniţa care a supraviețuit marelui incendiu este datată 1472. Ágnes Bálint, autoarea unui studiu despre Biserica Neagră, apreciază cristelniţa drept „un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală. Scrierea gotică minusculă destăinuie numele dănuitorului: Parohul Johannes Reudel. În protuberanţa boltită din piciorul cristelniţei se pune mangal pentru încălzirea apei de botez“.
Tot de dinaintea incendiului datează şi portalurile gotice (1477) şi fresca Mariei (1476), de deasupra celui de-al doilea lintou al portalului sudic. Maria şi pruncul Iisus sunt înfăţişaţi alături de Sf. Katharina (cu simbolul ei, roata şi paloşul) şi Sf. Varvara (ţinând în mână un turn).
Biserica Neagră din Braşov, cea mai mare biserică medievală a Europei de Est, a fost construită într-un stil arhitectonic înrudit cu cel al bisericilor din sudul Germaniei din secolul XIV. Dar nu seamănă cu niciuna. Este unică.
Cristelnița Bisericii Negre, care a scăpat întreagă din marele incendiu de acum 336 de ani
Focul a pornit de pe Uliţa Funarilor
Era în ziua de 21 aprilie 1689, când într-o casă de pe Uliţa Funarilor, azi Strada Castelului, a izbucnit un incendiu. Vâlvătaia înteţită de vânt a cuprins repede casele de sub Tâmpa care au început să ardă una câte una, până când întreaga cetate a ajuns în flăcări. Bastioane, turnuri de apărare, locuinţe, ateliere meşteşugăreşti, biserici, Casa Sfatului au fost mistuite într-o singură zi.
A fost ultima zi a Braşovului medieval. Deşi i-au trebuit o sută de ani să renască din cenuşă, noul Braşov a intrat direct în Epoca Modernă Timpurie, lăsând în urmă trecutul îngropat în cenuşă. Nenorocirea care a luat circa 300 de vieţi şi a şters orice stil arhitectonic a fost punctul din care s-a clădit Braşovul de azi. Din ruinele fumegânde a renăscut şi cea mai mare construcţie gotică din această parte a Europei. Avea să-şi ia numele de Biserica Neagră, după culoarea funinginii care a acoperit-o multă vreme.
„Oraşul lor o să fie făcut praf şi cenuşă“
În timpul marelui incendiu, cea mai mare catastrofă din istoria Braşovului, acoperişul Bisericii Evanghelice Sfânta Maria s-a prăbuşit, vitraliile s-au spart, orga şi clopotele s-au topit, iar altarul şi toate obiectele de cult au ars. Au dispărut în flăcări şi valoroasele manuscrise ale Bibliotecii Honterus. În duminica următoare, slujba s-a ţinut sub cerul liber. Focul a distrus cetatea aproape în întregime, puţine case au scăpat.
Pentru o sută de ani, Braşovul n-a mai fost o putere economică. Reconstrucţia s-a făcut încet, cu mână de muncă şi materiale din satele învecinate. Autorităţile au interzis construcţiile din lemn, tocmai pentru a nu se mai repeta dezastrul. O măsură salvatoare datorită căreia clădirile au supravieţuit până în zilele noastre, dând farmecul şi stilul arhitectonic al Braşovului de azi. Cât despre cauzele incendiului, totul a rămas învăluit în mister. Se bănuieşte că a fost mâna soldaţilor din armata habsburgică, care s-au răzbunat pe luterani, dar şi pe braşoveni, în general, fiindcă în urmă cu un an refuzaseră intrarea în cetate a trupelor imperiale. După două săptămâni de lupte, braşovenii au predat cheile oraşului. Această ipoteză e susţinută şi de supravieţuitorii care îşi aminteau că focurile au început să se aprindă simultan în mai multe puncte ale oraşului. În plus, generalul austriac Caraffa ameninţase cu ceva vreme în urmă că în cazul în care braşovenii nu vor ceda „oraşul lor o să fie făcut praf şi cenuşă“. În Piaţa Sfatului înconjurată de ruine, la 19 septembrie 1689, au fost executaţi conducătorii răscoalei. Capetele lor au fost expuse la stâlpul infamiei, la cele trei porţi ale oraşului şi pe Cetăţuie.
1383, piatra de temelie a bisericii Sfânta Maria
Până la marele incendiu, Biserica Neagră s-a numit Biserica Sfânta Maria, apoi Biserica Mare, denumirea actuală a fost acceptată oficial în secolul XIX. Dincolo de valoarea simbolică pentru braşoveni, acest locaş este un tezaur al României, între zidurile lui fiind depozitate obiecte de mare însemnătate istorică.
Pornind pe firul istoriei de mai bine de şase secole a acestui edificiu emblemă, aflăm că iniţial, în acelaşi loc fusese o biserică romanică ridicată în secolul XIII. În 1383, în timpul plebanului bisericii parohiale, Thomas Sander, pe când Braşovul era deja cunoscut ca oraş comercial şi industrial însemnat, s-a pus piatra de temelie a actualului edificiu. Există un document care atestă că Papa Gregor al XI-lea a aprobat drepturile preotului Thomas, fiul lui Mathäus Szes, după alegerea lui de către consilierul comunal şi comunitate, în locul preotului Nicolae, care decedase. O piatră funerară din anul 1410 pomeneşte moartea preotului Thomas, cel care a început construcţia bisericii.
Prima slujbă evanghelică
Ameninţările turceşti au dus la întreruperea lucrărilor de construcţie, braşovenii concentrându-se pe fortificaţii de apărare. După invazia otomană din 1421, locuitorii cetăţii s-au întors la ridicarea locaşului distrus în mare parte şi l-au terminat în 1477. Azi, putem vedea că pridvorul sudic al edificiului are canate din lemn de stejar pe care e inscripţionat anul 1477. În 1499 s-a adus o orgă nouă, iar în 1514, turnului i s-au adăugat un ceas şi clopote.
Conform documentelor, în 1532, pietrarul Udalricus a primit pentru munca prestată în serviciul bisericii 4 florini şi în anul 1533, alţi 200 de florini. Hramul iniţial al Bisericii Negre a fost Sfânta Maria, zugrăvită în frescă, în hala porţii sudice. După Reforma iniţiată în Transilvania de către umanistului sas Johannes Honterus, în 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică în Biserica Neagră, Honterus fiind ales pleban al bisericii în 1544. Toate elementele specifice ritului catolic au fost desfiinţate. „Abia au scăpat 33 de obiecte ce formează azi tezaurul bisericii, potire, sfeşnice, linguriţe şi alte scule preţioase, între care şi aşa numitul «potir al maleficanţilor», din care se dădea, înainte de a fi executaţi, sfânta cuminecătură celor condamnaţi la moarte“, scrie Sextil Puşcariu.
Reinaugurare, la 27 mai 1984
Din resturile orgii care a ars şi din piese nou aduse, renumitul Johannes Vest a construit o orgă nouă. Tot în această perioadă s-au construit şi galeriile pentru ca biserica să poată face faţă numărului tot mai mare de enoriaşi. Lucrările au fost încheiate în 1722.
În 1804 parohia a cerut 5.187 florini de la oraş pentru refacerea pagubelor suferite de corul bisericii, în urma cutremurului din 1802. Între anii 1836 şi 1839, firma berlineză Buchholz a înălţat pe galeria vestică o orgă nouă (aproximativ 4.000 de tuburi, 4 manuale şi pedalier, 76 de registre), funcţională şi astăzi. Între 1865 şi 1866, firma vieneză Schönthaler a ridicat altarul neogotic după planurile inginerului braşovean Peter Bartesch, primul „inginer constructor al oraşului“.
După Primul Război Mondial, galeria pentru orgă a fost extinsă şi s-a consolidat bolta corului. Odată cu înfiinţarea în 1937 a mişcării „Pentru Biserica noastră Neagră“, au fost aduse tot mai multe îmbunătăţiri interiorului, inclusiv statuetelor. Din aceeaşi perioadă datează şi instalaţia de încălzire cu aer cald. Braşovenii îşi amintesc că, o vreme îndelungată, Biserica Neagră a fost acoperită de schele. Într-adevăr, edificiul a fost restaurat şi întreţinut în mai multe etape, chiar şi din fondurile statului comunist. După cutremurul din martie 1977, restaurarea a fost continuată din fondurile comunităţii săseşti. S-au consolidat bolţile, interiorul bisericii a fost zugrăvit şi la toate ferestrele s-au montat geamuri speciale pentru protejarea covoarelor împotriva acţiunii razelor ultraviolete.
După încheierea amenajărilor de interior, pentru a se putea oficia slujbe religioase, la 27 mai 1984 a avut loc reinaugurarea bisericii în prezenţa a numeroase personalităţi din ţară şi străinătate.
În 27 martie 2009, la 150 de ani de când clopotul a fost sfinţit, peste 1000 de oameni au stat la coadă pentru a urca în turnul bisericii să vadă cu ochii lor bătrânul clopot
Catedrală pentru 5.000 de suflete
Biserica Neagră este construită în principal din gresie. Este o biserică-hală, formă preferată în secolele XV-XVI în spaţiul german, de unde proveneau unii dintre arhitecţi şi meşteri. E formată din cor, naos şi turn. Lungimea totală a construcţiei este de 89 m. În biserică, încap circa 5.000 de persoane. Pe latura sudică se află o intrare mică, destinată iniţial preoţilor, iar pe latura nordică a corului se găseşte sacristia. Latura de nord este prevăzută cu două intrări: Poarta de Aur şi Poarta Sfintei Jertfe. Exteriorul corului este susţinut de 15 contraforturi, pe fiecare dintre ele fiind ridicată câte o statuetă sub un baldachin. Dintre cele două turnuri ale planului iniţial, a fost ridicat doar cel sudic până la o înălţime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe braţul transversal al crucii. Zidurile exterioare şi vârfurile bolţilor au 21 m înălţime. Lăţimea cea mai mare e de aproape 38 m. Zidurile corului au o grosime de 1,20 m, cele ale naosului 1,40 m, iar ale turnului 3,40-3,60 m. Suprafaţa totală a bisericii ocupă 2.500 mp, iar blocurile din care sunt construite zidurile au un volum de 9.000 mc. Suprafaţa acoperişului bisericii măsoară aproximativ 4.500 mp.
Recordurile Bisericii Negre
Cu fiecare secol, Biserica Neagră a adunat mărturii ale evenimentelor trăite de comunitatea saşilor braşoveni. Astfel că, astăzi deţine câteva recorduri de toată mândria: este cea mai mare construcţie sacrală din România, cea mai mare biserică-hală de la Răsărit de Viena la Istanbul, are cea mai mare orgă mecanică din România, cea mai mare colecţie de covoare orientale din Europa, cel mai mare clopot mobil din România.
Toate acestea au atras turiştii, astfel că Biserica Neagră din Braşov rămâne cel mai fotografiat obiectiv turistic din România.
Articolul Cel mai mare din Transilvania: 166 de ani de la sfințirea ,,clopotului cel mare“ de la Biserica Neagră apare prima dată în Monitorul Expres – Stiri Brasov.

Citeste mai mult