Se spune că trebuie să fim buni, înțelegători, să ne sacrificăm pentru binele celorlalți. Că datoria față de alții este mai importantă decât datoria față de noi înșine. Doar că aceste principii, duse prea departe, nu formează oameni mai buni, ci oameni epuizați, frustrați, nefericiți.
În realitate, nu suntem obligați să ne sacrificăm atunci când „binele” altora ne face rău, ne consumă sau ne anulează. Grija față de ceilalți nu ar trebui să însemne disconfort permanent, vinovăție continuă sau renunțarea la propria liniște. Avem, înainte de orice, o datorie esențială: să ne fie nouă bine! Nu din egoism, ci din responsabilitate. Pentru că un om golit de sine nu mai poate oferi nimic autentic.
Sfârșitul unui an nu este doar o bornă în calendar, ci un moment de evaluare. Nu doar al reușitelor, ci mai ales al lecțiilor care ne-au format, inclusiv al celor care au durut. Pentru mulți, 2025 a fost anul în care lucrurile s-au limpezit.
A devenit vizibilă o diferență pe care mulți o simțeau, dar o evitau: diferența dintre oamenii care se bucură sincer de evoluția ta și cei care o suportă cu greu. Dintre iubire și obișnuință sau, mai grav, interes. Dintre apropiere autentică și dependență emoțională.
Intrarea într-un nou an nu cere promisiuni solemne, ci o întrebare simplă și onestă: ce ducem cu noi în 2026? Pentru că timpul nu este nelimitat, iar liniștea nu mai este negociabilă.
Noul an nu are nevoie de liste lungi de rezoluții. Este suficientă o alegere clară: să păstrăm lângă noi oameni binevoitori, sinceri, cu energie bună și intenții curate. Oameni care nu ne cer să ne micșorăm pentru ca ei să rămână confortabili. Contează doar cei care ne vor binele cu adevărat și se bucură sincer de reușitele noastre. Lor merită să le oferim timp, energie și prezență, nu celor care ne apreciază doar atât timp cât nu îi incomodăm prin propria noastră creștere. Aceia își au locul lor, dar nu pe drumul nostru.
Poate cel mai necesar exercițiu este detașarea. A lăsa în urmă situații inutile, poveri care nu ne aparțin, relații care ne-au consumat mai mult decât ne-au construit. Nu din ranchiună și nu din resentiment, ci din respect pentru propria liniște. A renunța nu este întotdeauna o pierdere. De cele mai multe ori, este o filtrare necesară.
Nu toate despărțirile sunt pierderi, unele sunt eliberări. Nu toate renunțările sunt eșecuri unele sunt forme de maturitate. A lăsa în urmă oameni pe care i-ai purtat mult timp în viața ta nu este o dovadă de răutate, ci semnul că ai învățat, în sfârșit, să nu te mai sacrifici pentru a menține aparențe.
Astfel, intrarea în 2026 poate fi un act de curaj. Curajul de a pune limite. Curajul de a spune „nu” fără explicații inutile. Curajul de a renunța la relații care nu ne mai bucură, la lucruri care ne încurcă, la situații care nu sunt ale noastre. Poate chiar și la hainele pe care nu le mai purtăm. Curajul de a face ce ne dorim, de a merge unde vrem, de a visa cu ochii deschiși. Curajul de a fi autentici, reali, stăpâni pe propria persoană, fără a mai poza în ceea ce nu suntem doar pentru a fi acceptați de un grup care nu ne mai reprezintă.
Un nou an nu cere versiuni spectaculoase ale noastre. Cere versiuni mai curate și mai libere. Fără bagaje inutile și fără relații care apasă în loc să susțină.
În prag de 2026, îndemnul nostru este să luați cu voi doar ceea ce vă face bine și să lăsați jos, fără vinovăție, tot ce v-a ținut pe loc ani de zile. Să intrați în noul an mai selectivi, mai împăcați cu voi înșivă și mai recunoscători pentru tot ce a fost, pentru tot ce este și pentru tot ce urmează.
Redacția Express de Banat vă dorește un an cu mai puțină povară și mai multă libertate!
Citeste mai mult
