Care mai este sensul Crăciunului? Într-o lume care pare concentrată doar pe lucrurile materiale, există oameni care încă mai caută lucrurile spirituale, oameni care mai poposesc la iesle, cu credință, bucurie și smerenie. Crăciunul este sărbătoarea familiei, sărbătoarea care îi reunește pe cei dragi în jurul mesei, așa cum Dumnezeu și-a reunit familia, Cerul cu Pământul, în jurul mesei cerești, în jurul Potirului, în Biserică.
Răsună clopotele, parcă mai melodios decât în alte zile. Colindă și ele, vestind cea mai bună veste primită vreodată de omenire. Pași grăbiți se îndreaptă spre biserici, acolo unde taina sfântă îi aduce împreună pe toți în Biserică, lăcașul care astăzi pare o miniatură a Raiului. Copii, tineri, vârstnici, zburdalnici sau împovărați de greutatea anilor sau de poverile sufletului, vin la biserici spre a se odihni și spre a-L sărbători pe Hristos.
Mai este important Hristos în ziua aniversării Lui?
Într-o lume care pare concentrată doar pe lucrurile materiale, există oameni care încă mai caută lucrurile spirituale, oameni care mai poposesc la iesle, cu credință, bucurie și smerenie. Crăciunul este sărbătoarea familiei, sărbătoarea care îi reunește pe cei dragi în jurul mesei, așa cum Dumnezeu și-a reunit familia, Cerul cu Pământul, în jurul mesei cerești, în jurul Potirului.
Am pășit și noi în Catedrala Episcopală din Caransebeș, cu aceeași emoție pe care o regăsim pe chipurile celor prezenți la Sfânta Liturghie. Copii și părinți se privesc zâmbitori, priviri se ridică la cei care dau glas colindelor sfinte, mâini tremurânde care se împreunează în rugăciune și capete plecate ca într-un dialog tăcut cu Cerul. Astăzi, zâmbetele sunt adevărate, depline. Astăzi, nu doar chipurile zâmbesc, ci și sufletele.
O bătrână ne zâmbește călduros, urându-ne „Crăciun fericit!”
„N-am mai fost demult la biserică… de la Paște. Am fost operată la ochi, apoi la picior și n-am mai putut veni. Acum, sunt tare bucuroasă că-s aci!”
Un altfel de colind. Un dor, o mărturie. Crăciunul îi aduce pe toți sub îmbrățișarea Duhului Sfânt.
„Nu te întreba cum, căci unde vrea Dumnezeu se biruiește rânduiala firii”, spune Preasfințitul Lucian, Episcopul Caransebeșului în pastorala sa, redând astfel cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur.
Caransebeșeni veniți acasă de pe alte meleaguri cu ocazia sărbătorilor afirmă că „nu putem sta departe de biserică în ziua de Crăciun. Ne este dor să ascultăm slujba, rugăciunile în limba noastră, așa se simte cu adevărat o sărbătoare.”
Sărbătoarea adevărată este Hristos. Prezența celor dragi este binecuvântare. Cântecele de Crăciun, luminițele și tot ceea ce completează decorul este parte din farmecul sezonului. Totuși, El rămâne adevărata sărbătoare.
Cât de important mai este Hristos în ziua aniversării Lui? El este esențialul. Și nu doar pentru o zi, ci pentru fiecare zi a vieții noastre.
„Ce mai putem noi adăuga? Ce mai putem spune?”, întreabă retoric Preasfințitul Părinte Lucian, continuând:
„Decât să luăm aminte la cele ascultate și să ne rugăm ca Domnul să ne lumineze mintea, să ne dăruiască înțelepciune și să ne ajute să avem inimile deschise, ca înlăuntrul nostru să se pogoare Duhul Sfânt și să se nască Iisus Hristos – Domnul păcii, Izvorul vieții, Izvorul luminii și al nemuririi, Părintele veacului ce va să fie.”
Catedrala Episcopală din Caransebeș, în prima zi de Crăciun
Citeste mai mult
