Când ai un tată care a jucat atât la Real cât și la Barcelona și a făcut istorie la Galatasaray, nu este musai să-i moștenești talentul, călcându-i pe urme, ba chiar și depășindu-l în performanțe, glorie. Dacă nu înțelegi acest lucru riști să râdă lumea de tine și să-ți agațe de cur tinicheaua, cea cu „copilul lui tăticu.”
Ianis Hagi este cine este, dar dacă nu ar fi fost odrasla lui Gică, cu siguranță că lumea fotbalistică nu i-ar fi dat atâta importanță. Cu atât mai mult să i se spună „prințul” de la malul mării. E adevărat, le are cu mingea (e și normal, că doar pentru asta a ales să joace fotbal) e frumușel (Cătălin Botezatu ar fi fost fericit să-l aibă fotomodel), vorbește fluent două, trei limbi străine, (care fotbalist nu știe asta?) dar cam atât.
A încercat ta-su, regele, să-l gonfleze, așa cum umfli la Crăciun, cu țeava, bășica de la porc, să ne comvingă că știe să dribleze, că este maestru la loviturile libere, că este politicos, că salută cu săru’mâna până și pe paznicul stadionului, că se bucură mai ceva ca Messi când dă gol (asta se întâmplă mai rar), însă n-a ținut. Ăia de afară nu-s ca ai noștri, să se facă preș că-i copilul lu’ regele nostru. „Bă, Gică, să ne înțelegem de la început: o avea el ăia șapte ani de acasă, o fi știind să joace pamporea ca nimeni altul, poate e bun la o miuță ori pe un teren cu dimensiuni reduse sau la fotbal în țară, dar nu și la noi. Uite, dacă vrei, îl luăm, îl împrumutăm la alte echipe, în alte campionate. Asta doar că ne știm de-o viață”, i-au transmis granzii Europei.
Gică, nu și nu. A sărit de cur în sus, a început să țipe sus și tare, invocând o conspirație mondială împotriva fotbaliștilor din Balcani și estul Europei. „Nu că ar fi copilul meu, dar Ianis e chiar bun. E cel mai bun din generația lui. E lider. Se vede de la o poștă că are valoare. Și trebuie să joace la o echipă din primele cinci campionate ale Europei.” Cum să-l contrazici, dom’le, pe Gicuță care a tot așteptat oferte de oferte, convins că Barca, Real, Bayern, PSG, City se vor bate pentru semnătura lui? Ce Legia Varșovia, Genoa, Steaua sau Craiova! Prințișorul visa la team-uri din Premier League, La Liga, Bundesliga, că așa-i băgase ta-su, regele, în cap: La Glasgow (unde mai mult frecase banca de rezervă) copilul lu’ rege a fost cel mai bun din echipă. Da, dom’le, a fost cel mai bun, doar că antrenorul ăla belgian nu l-a vrut în echipă. De al dracului ce era!
A așteptat „prințul” cât a aștepta, dar până la urmă a meritat. A ajuns în Turcia, țara în care a văzut lumina zilei, dar nu la Galata, Fener sau Beșiktaș. Nici măcar la Bașakeșhir, echipa pe care a învins-o Craiova ci, la Karagumruk, un fel de Metaloglobus de pe la noi. O echipă nou promovată al cărei obiectiv e să nu retrogradeze, nicidecum să joace în cupele europene. Dar nu vă întristați că o să vină și vremea aia că, vorba lu’ Gică; Ianis e cel mai bun, e căpitanul, e spiritul, e sufletul, e liderul generației sale!
