Cancer. Pare doar un cuvânt, ce bine ar fi să fie doar atât! Cancerul însă distruge. Oameni. Povești. Familii. Visuri Ce se ascunde oare în zâmbetul unui om? Doar ceea ce se citește la prima vedere? Sau durere? Sau poate goluri care nu pot fi recuperate vreodată? Sau amintiri ale unor îmbrățișări călduroase? Sau o strângere de mână? O privire?
O mătușa. Mama unei prietene. Tatăl prietenei mele cea mai bună. Tatăl unui alt om drag mie. Tatăl colegului meu de facultate. Și. Și ea. Mama. Toți cei de mai sus și mulți, mulți alții. Nu am să uit vreodată ziua în care au venit rezultatele mamei mele de la Victor Babeș. Un diagnostic negru pe alb. Un cuvânt prea greu pentru un copil de clasa a IX-a.
Citește și Ce știm despre hepatita misterioasă ce ar putea afecta grav copiii?
Ceea ce a urmat? Un chin suprapus cu o maturizare timpurie. Durerea pierderii? Infinită. M-am întrebat de multe ori cum ar fi fost dacă mama ar fi câștigat lupta. Cum aș fi fost eu. Cred că în primul rând aș fi fost mai copil. Și acum la 34 de ani. Mai răsfățată. Mai protejată.
Așa cum sunt copiii care nu sunt supravegheați de mame, doar din ceruri. Din orice poveste crudă trebuie însă neapărat să tragem concluziile potrivite ca să nu fie totuși durerea în zadar. Pe Mădălina Andronache am cunoscut-o acum câțiva ani la o cafea. Ne știam din online și mi-a spus că vrea să-mi povestească ceva.
Îmi amintesc perfect felul în care am trăit ceea ce îmi spunea atunci. O fată atât de tânără, atât de frumoasă, cu atâtea planuri… care mă privea în ochi, pe mine, un străin căruia a hotărât să-i pună sufletul pe tavă rostindu-i această frază: „Am cancer. Sunt aproape bine. Părinții mei nu știu despre boala mea, doar iubitul. Am să-l înving și am să scriu o carte despre asta.”
Anii au trecut și momentul acesta a venit. După lupte grele de natură emoțională, după lupte cu boala, după mult curaj pe care și l-a alimentat singura și alături de cel iubit de lângă, Mădălina lansează oficial pe 5 mai CA-N CER AȘA ȘI PE PĂMÂNT. O poveste scrisă cu penița înmuiată în lacrimi. O poveste care vrea să dea speranță celor care trec prin asta. O poveste despre un optimism care poate fi privit uneori sumbru. O poveste despre curaj. O poveste despre Învingători.
Motivul pentru care am început acest material făcând paralelă cu pierderea mamei mele este unul simplu. Alături de cartea Mădălinei, voi cei ce luptați CHIAR ACUM cu această maladie luați-vă puterea din acest sfat al meu. O puștoaică de 18 ani care fix când a început viața a rămas fără direcție. Vă rog, nu vă faceți pierduți pentru cei dragi. Să nu credeți o clipă că nu vi se va simți lipsa. Golul lăsat pentru cei dragi nu va dispărea vreodată.
Vă rog mult citiți cartea Mădălinei, ștergeți-vă lacrimile care se încăpățânează să apară, veniți pe 5 mai, ora 17.00, la Palatul Culturii din Ploiești, Sala Marea Unire, la lansarea cărții să vorbim despre acest subiect, să ascultați povestea lui Mădă și să luptați,chiar de-ar fi să începeți o luptă nouă, în fiecare zi.
Veniți și voi cei binecuvântați cu sănătate. Să vedeți care sunt problemele reale ale vieții și să învățați să fiți suport pentru cei care trec prin probleme de acest gen. În lupta asta, NU trebuie să fiți singuri. NICIODATĂ. Dedic acest material și prietenei mele, B. care chiar în aceste momente se luptă cu el… Cu Cancerul. Vei reuși. Sunt absolut convinsă. Cu dragoste, Loredana.
Articolul Cancerul distruge. Oameni. Povești. Familii. Visuri apare prima dată în Observatorul Prahovean.
Citeste mai mult