Textul de față reprezintă povestea (ne)romanțată a unui personaj principal, pe numele său, Călin Georgescu, fiind inspirat din realitatea elucubrațiilor care i-au perforat și cuprins la un moment dat mintea.
Povestea lu’ Călin este structurată în mai multe părți, tablouri dacă vreți, fiecare dintre ele având scopul de a evidenția însușirile native ale celui ce se declară providențial pentru România de astăzi și, mai ales, România de mâine, liberă și suverană, stăpână pe bogățiile sale de pe pământ, apă, aer, din sălile de expoziții, muzee, clasoare și colecții private.
În primul tablou, pe fondul unui peisaj idilic, asemănător celor din poeziile lu’ Ienăchiță Văcărescu, apare Călin, dar nu călare pe roibul nervos care dă cu copita în caldarâmul drumului de costișă ce duce la Vaslui, ci în postările de pe Tik Tok. Bărbat bine, costum de la casa de mode, încălțăminte pe comandă, păr grizonat. Discurs înflăcărat, plin de pilde, cuvinte și fraze din care poporimea înțelege un singur lucru: omul ăsta e trimisul lui Dumnezeu, îngerul nostru păzitor. Azi așa, mâine așa, Călin își strânge boborul pe Tik Tok, precum Domnul Tudor pandurii la 1821.
În partea doua a poveștii, Călin se dezlănțuie și aduce lângă el tot mai mulți oșteni care îl urmează printre munți și printre văi, prin sate și orașe, piețe publice și campania pentru Cotroceni. Fără niciun ban în buzunar, oamenii iau de la gura copiilor ca să aibă el cu ce susține campania, ăia din Legiunea Străină se oferă voluntari să-i asigure protecția, unii (anonimi) pun mână de la mână și-i cumpără o mașină cu care bate țara de la un capăt la altul, moșnegii țin sfat, iar babele înalță rugăminți și ode duminica la biserică. Când toată țara își dă mâna pentru o cauză nobilă, nu se poate ca rezultatul să nu fie cel scontat. „Călin Georgescu președinte!” au scandat cei ce i-au urmat cuvântul, sfatul și îndemnul.
Tabloul trei începe cu o scenă filmată pe platoul politicii dâmbovițene. Iohannis, „Dulapul” de la Cotroceni, distribuit în rolul gornistului de serviciu, sună deșteptarea. Trezirea din mahmureala celor zece ani de președinție. Minți luminate și odihnite, aproape ruginite de atâta stat degeaba, se adună la un loc, întrebându-se „ce e de făcut fraților?” Și ca întotdeauna, românul este mereu inventiv, știe unde să umble la lege, ce să-i facă ca să-i fie lui bine. Și uite așa, nea Călin ajunge sub control judiciar, cu o sumă importantă de acuzații la adresa lui de domiciliu. Din când în când mai scoate din el un aforism, o dumă, dar e departe de ceea ce a fost, chit că a anunțat că intenționează să candideze la primăria generală a bucureștenilor.
Partea cea mai tristă e că, din nefericire, Călin și soția sa au ajuns la fundul sacului. Să trăiască din alocația copilului de 500 de lei și ceva pe lună, bani cu care abia își permit să aibă bodyguarzi în continuare, șofer la scară, menajeră în casă, grădinar în curte, iar doamna Cristela să-și facă vacanța în Grecia și shopping-ul în străinătate. Cu toate astea, Călin speră, că așa e în orice poveste, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.
Citeste mai mult
