Orban al Ungariei și Zelenski al Ucrainei nu-și mai dau mâna. Poate se vor mai saluta, fiecare în limba lui, vor înclina capul când se vor întâlni, dar nu mai mult de atât. Cel puțin o vreme de acum încolo.
Decizia pare să-i aparțină lu’ Volodimir care s-a inspirat din tenisul feminin acolo unde, nici Marta Kostiuk, nici Elina Svitolina, nici Lesia Tsurenko, ca să dău doar câteva exemple, nu dau mâna la sfârșitul meciurilor jucate împotriva rusoaicelor ori bieloruselor. Mai ales cu Arina Sabalenka care pe unde le prinde le căpăcește de le merg fulgii.
La Davos, pe Volodimir l-o mâncat în cur (unii zic că i s-a cam urcat la cap în ultimul timp) încercând să-și surprindă adversarul cu un forehand în lung de linie. Ceva în genul: „Fiecare Viktor care trăiește din banii europeni, dar încearcă să vândă interesele europene, merită o palmă peste cap. Dacă se simte confortabil la Moscova, asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm capitalele europene să devină mici Moscove!” O lovitură pretențioasă, reușită pe moment, însă setul era departe de a se încheia.
După ghemul câștigat de Volodimir, a urmat la serviciu Viktor Orban. În ciuda anilor pe care îi poartă în cârcă, a staturii și a kilogramelor în plus, acesta și-a trecut în cont un as. Un as pe linie: „Eu sunt un om liber care servește poporul maghiar. Tu ești un om pus într-o situație dificilă, care, pentru al patrulea an consecutiv, nu a fost capabil sau nu a dorit să pună capăt războiului!… Poporul ucrainean, în pofida insultelor tale selective, se poate baza în continuare pe Ungaria pentru electricitate, combustibil şi sprijin pentru refugiaţi. Restul îl va reglementa viaţa şi fiecare va primi ceea ce merită.” Spectatorii prezenți la Davos au aplaudat în picioare „as-ul” lui Viktor Orban. La fel ca Svitolina sau Kostiuk, Volodimir și-a luat sculele și a plecat, fără să mai salute publicul. C-așa-i în tenis, vorba lu’ Toma Caragiu, când cineva trebuie să-i dea peste bot unuia care își ia nasul la purtare.
Evoluția lui Orban la Davos a fost pe măsura insolenței din ultimul timp a lui Volodimir, apreciată de mulți „jucători” din circuitul UE-NATO, plecând de la ideea că la vorbă bună răspunzi tot cu vorbă bună, în timp ce la nesimțire schimbi foaia. Dincolo de această lecție, nu pot să nu mă întreb, cu ce lovitură ar fi reacționat Nicușor ori Bolojan dacă de partea cealaltă a fileului s-ar fi aflat unul dintre ei și nu Viktor Orban.
Citeste mai mult
