Intre cele doua razboaie mondiale, Braila a inflorit. Era un mare port la Dunare, unul dintre cele mai importante noduri comerciale ale tarii. Zilnic, sute de nave, mii de oameni veneau si plecau. Forfota anima orasul.
Tocmai de aceea, autoritatile au considerat ca prostituatele pot face mult mai mult decat sa vanda placeri carnale contra-cost. Erau lasate in pace si nu erau deranjate sa-si desfasoare in liniste meseria, dar ele trebuiau sa colaboreze cu autoritatile politienesti.
In special pentru ca multe bordeluri devenisera refugii pentru banditi, spioni sau chiar mici gainari. Oricum, Braila interbelica era plina de viata. Mai ales noaptea. In cluburi cantau orchestrele, cazinourile erau pline de lume, iar bordeluri lucrau la foc continuu. Cel mai frecventat era, fara indoiala, cel „pastorit” de Tanti Elvira, singura matroana care a ramas in istoria Romaniei, cu tot cu poveste si cantec.
Locul preferat de prostituate era, evident, portul. Aici nu duceau niciodata lipsa de clienti. Relatiile intime se consumau in case aflate pe doua strazi din apropierea portului: Strada Rosie si Strada Neagra.
Astazi, doar cladirile vechi mai amintesc de trecutul acestor strazi. Un singur felinar rosu a ramas din acele vremuri. Nimeni nu mai stie cum de si-au capatat acest nume. Doar batranii isi mai amintesc de povesti cum ca, in unele case, existau femei usoare.
Desi din perioada interbelica a mai ramas doar aminitrea, strada Rosie si-a capatat numele datorita numarului mare de felinare atarnate pe la porti. Existau aproape la fiecare casa. Povestea strazii Negre e putin asemanatoare. Doar ca numele i se trage de la faptul ca aici, felinarele se stingeau imediat.Articolul Bordelurile Brailei apare prima dată în InfoBraila.
Citeste mai mult