Bistrița, orașul în care eradicarea nesimțirii în trafic a devenit o tragedie

Pentru unii, eradicarea nesimțirii în trafic a devenit, recent, o tragedie și un motiv de faliment pentru magazine. Mă refer la noile reguli de circulație în Bistrița pe Linia Verde și axa de transport. Sigur, și eu aș vrea să găsesc loc de parcare fix în fața băncii sau a magazinului din care îmi fac cumpărăturile, dar înțeleg că este o nesimțire să blochezi o bandă de circulație pentru că tu ai chef să te dai jos din mașină exact acolo unde ai treabă și ți-e lene să cauți un loc de parcare unde nu deranjezi pe nimeni și să mergi 200 m pe jos.
Interesant este că aceiași bistrițeni respectă regulile dacă merg la Cluj-Napoca unde efectiv ești linșat în trafic dacă ai îndrăznit să blochezi banda sau să oprești pe pista de biciclete. Dacă mergi la Cluj, știi că te învârți câteva minute într-un parking ocupat cu sute de mașini, plătești și apoi mergi încă un kilometru pe jos unde ai treabă și nu comentezi.
Ideea că afacerile vor falimenta în Bistrița, un oraș pe care îl străbați cu ușurință pe jos de la un capăt la altul, mi se pare ridicolă. Nici cu aprovizionarea magazinelor nu văd o mare problemă. În zonele vizate de noile reguli de circulație sunt câteva magazine care se pot aproviziona ușor și repede la primele ore, că vorbim de câteva spații mici, nu de hale sau supermarket-uri unde intră TIR-uri cu marfă. Chiar nu trebuie să ții o bandă blocată cu o dubiță de transport, în mijlocul zilei, ca să îți bagi tu câteva pâini și niște baxuri în magazin.
Deci nu văd nicio tragedie că nu poți staționa cu mașina pe Dornei sau pe Gheorghe Șincai, obligând toți șoferii să facă slalom și să piardă vremea pe un traseu pe care în mod normal îl străbați în câteva secunde. De asemenea, nu văd nicio tragedie că Ghiță nu poate încurca toată circulația pe Decebal că s-a oprit cu mașina la „boldă“ să își ia țigări și o doză de bere.
Și nu mai veniți cu povestea că nu găsești locuri de parcare, am fost de sute de ori cu mașina în zona centrală a Bistriței, inclusiv săptămâna trecută, și nu s-a întâmplat să nu găsesc loc de parcare. Dar, sigur, nu găsești loc de parcare exact la terasa unde vrei să îți bei cafeaua.
Eu sunt încă marcată de perioada când duceam copiii la grădiniță, de cel mai multe ori mergeam pe jos, uneori mergeam cu mașina, parcam într-un loc de parcare amenajat și mergeam câțiva pași pe jos. Dar zeci de părinți intrau cu mașinile pe străduța îngustă și opreau exact în poarta grădiniței unde staționau până ce își vârau copilul pe ușă. În același timp, alți părinți circulau pe jos și efectiv nu mai aveau loc să treacă cu copiii de mână sau cu cărucioarele, plus că preșcolarii își luau și o doză bună de fum de eșapament în fiecare dimineață. Același lucru se întâmplă când părinții își duc copiii la școală sau îi iau de la cursuri, opresc exact în poarta școlii și stau cu motorul pornit, încurcând circulația și servind gaz de eșapament copiilor.
De multe ori am văzut mame la volan care tocmai și-au lăsat copilul în siguranță la școală, dar uită să mai oprească la trecerea de pietoni și să dea prioritate altor copii care merg la școală pe jos.
Deci Bistrița nu suferă neapărat de lipsa locurilor de parcare, ci mai degrabă de comoditate și egoism. Ca să îl citez pe Pascal Bruckner, suntem atinși de „sindormul bobului de mazăre“. După cum apune autorul cărții „Sufăr, deci exist“ (recomand), „orice ne contrazice poftele devine sursă de disconfort: facem tot ce putem pentru avea o soartă din ce în ce mai bună, cu riscul de a ne ridica micile noastre necazuri la rang de privațiuni intolerabile“.
 The post Bistrița, orașul în care eradicarea nesimțirii în trafic a devenit o tragedie first appeared on ObservatorBN.

Citeste mai mult