Un poet se plimbă printr-un parc imens, afundat în gândurile sale, când, deodată, din spatele unei tufe de flori superbe apare o fată extraordinar de frumoasă. Deodată, inspirat de minunata apariţie, decide să-i scrie o poezie acolo, pe loc. Se caută, dar nu găseşte nimic pe care să scrie poezia. Atunci, timid, o întreabă pe prea frumoasa domniţă:
Nu vă supăraţi, aveţi din întâmplare nişte hârtie?
Îmi pare rău, nu am, şi eu m-am şters cu frunze de brusture!
Un scoţian, încercând să monteze o antenă TV pe acoperișul casei sale alunecă și cade în spatele casei. În cădere vede pe geamul bucătăriei cum nevastă-sa număra boabele de fasole pe care le punea în ciorbă.
Oprește-te, strigă el, jumătate ajung, eu mănânc astăzi la spital!