Chatbot-urile bazate pe inteligență artificială nu întrerup, nu judecă și nu se grăbesc să ofere soluții. Tocmai de aceea, pentru tot mai mulți oameni, ele devin un spațiu de refugiu emoțional. Fenomenul ridică o întrebare incomodă: de ce o tehnologie fără emoții reale ajunge să fie percepută drept un ascultător mai bun decât un om?
Anna, o ucraineancă stabilită la Londra, folosește regulat versiunea premium a ChatGPT. Nu pentru răspunsuri „perfecte”, ci pentru faptul că inteligența artificială îi oferă ceva rar: spațiu pentru a vorbi fără a fi judecată. După o despărțire recentă, reacțiile rapide și verdictul prietenilor – „e un idiot” – nu au ajutat-o să-și înțeleagă emoțiile. În schimb, dialogul cu un chatbot i-a permis să-și clarifice trăirile fără presiune.
Cazul ei nu este singular. Potrivit cercetărilor publicate de Harvard Business Review, în 2025, terapia și tovărășia au devenit cea mai frecventă utilizare a inteligenței artificiale generative. Mai mult, studii recente arată că răspunsurile generate de IA sunt evaluate ca fiind mai pline de compasiune decât cele oferite de oameni – inclusiv de persoane instruite să răspundă în situații de criză.
IA nu simte empatie
Paradoxul este evident: IA nu simte empatie, dar o simulează atât de eficient încât oamenii se simt mai bine ascultați. Explicația nu ține de superioritatea mașinilor, ci de limitele ascultării umane. Agendele personale, emoțiile nerezolvate și tendința de a judeca rapid ne sabotează capacitatea de a asculta profund.
Inteligența artificială oferă câteva lecții esențiale:
Atenția neîntreruptă – oamenii întrerup adesea din grabă, anxietate sau dorința de a „ajuta”.
Recunoașterea emoțiilor – modelele lingvistice identifică și reflectă emoțiile, oferind validare.
Spațiu pentru suferință – IA nu evită emoțiile dificile și nu le „corectează”.
Absența judecății – lipsa reacțiilor nonverbale creează siguranță psihologică.
Rezistența la impulsul de a repara – sprijinul emoțional este adesea mai valoros decât soluțiile rapide.
Evitarea capcanei „și eu” – atenția rămâne pe povestea celui care vorbește.
Totuși, specialiștii avertizează asupra riscurilor. Dependența emoțională de IA, potențialul de manipulare a persoanelor vulnerabile și înlocuirea relațiilor umane reale sunt pericole reale. Empatia algoritmică este limitată și nu poate substitui prezența autentică a unei alte ființe umane.
Inteligența artificială poate deveni un instrument util, mai ales pentru cei singuri sau lipsiți de sprijin. Dar puterea transformatoare a ascultării profunde dintre oameni – sacrificiul timpului, atenția reală, vulnerabilitatea reciprocă – rămâne de neînlocuit. IA ne poate inspira să ascultăm mai bine, însă adevărata conexiune se construiește încă între oameni.
Citește și: O replică uriașă a presupusului mesaj de ziua lui Trump către Epstein, amplasată pe National Mall
Citeste mai mult