Alergiile sunt reacţii mediate imunologic, care apar ca răspuns la substanţe străine din mediu inducând un răspuns inflamator. Persoanele predispuse la alergii au o anumită bază genetică, dar pentru ca boala să apară este necesară expunerea la antigenul specific şi declanşarea răspunsului imun. Alergia alimentară a fost recunoscută încă din antichitate, dar înţelegerea mecanismului său de producere a fost posibilă abia în 1900, când a fost descoperită o substanţă responsabilă de alergia la peşte. Vorbim despre alergie alimentară atunci când antigenul vine în contact cu organismul prin intermediul alimentelor. Reacţiile adverse produse de alimente pot varia de la simple acuze subiective ale celor care le consumă, până la deces.
Alergia alimentară este în creştere în Europa, mai ales în rândul copiilor. Acest lucru pare să fie datorat introducerii de noi alimente (cum este, de exemplu, alergia la kiwi). Alergia alimentară este însă mai rară decât este percepută de publicul larg. Un număr de anchete arată că 20% din populaţie se consideră alergică la alimente, iar un studiu a arătat că ≈30% din familii au măcar un membru care se consideră alergic la unul sau mai multe alimente.
Orice aliment este în mod potenţial alergogen, dar unele alimente declanşează reacţii alergice mai frecvent ca altele. Experienţa a arătat că un număr relativ mic de alimente sunt responsabile de producerea celor mai multe alergii. În cazul copiilor, produsele care cauzează alergii variază în funcţie de vârstă. La sugari cele mai frecvente alergii sunt cauzate de proteinele laptelui de vacă. La copiii de până la 15 ani alimentele cu mare potenţial alergogen sunt: albuşul de ou, arahidele, laptele de vacă, crustaceele, soia, nucile, kiwi, muştarul şi ţelina. La adulţi cele mai frecvente alergii se datorează alimentelor de origine vegetală. Implicate sunt şi nucile, crustaceele, peştele şi ouăle. Soia determină alergii în special la copii mici. Trebuie avută în vedere posibilitatea alergiei la copiii mici care sunt hrăniţi cu lapte de soia pentru că sunt alergici la laptele de vacă. Fasolea şi mazărea sunt mai rar cauzatoare de reacţii alergice. Alunele de copac pot cauza alergie mai ales la adulţi. Peştele este cel mai frecvent implicat în producerea alergiilor la adulţi. Crustaceele şi moluştele au posibilitatea de a produce alergii, deşi reacţiile pe care le declanşează, cum sunt urticaria şi angioedemul nu sunt imunologice. Cerealele sunt o cauză de alergie mai frecventă la copii decât la adulţi. Ele includ grâu, orz, ovăz, porumb, orez, secară care constituie 70% din consumul de proteine din lume. Alergenii sunt diferiţi şi determină boli diferite. De exemplu, gliadinul provoacă boala celiacă. Hipersensibilitatea încrucişată la cereale este comună. Alergia alimentară ocupaţională se manifestă de obicei ca astm, rinită sau dermatită şi este cauzată de inhalarea prafului de făină vehiculat prin aer.
Prin prelucrare termică potenţialul alergogen a multor fructe şi legume poate fi redus, iar alergia dată de ouă, lapte şi unele tipuri de peşte poate fi atenuată. Aceasta se poate obţine şi pentru alune prin fierbere, dar nu prin coacere şi în general prepararea termică are un efect redus asupra proprietăţii alergogene a nucilor de copac. În alte situaţii, în timpul preparării termice se pot naşte substanţe alergogene ce nu erau prezente anterior în alimente.
Reacţiile alergice diferă şi în funcţie de doza de alergen la care este expus subiectul. Studiile au arătat că o cantitate de ou care aduce 10-190 mg ovalbumina este responsabila de reacţii care necesită tratament medicamentos. O cantitate de lapte de vacă care conţine 1µg-6g proteină cauzează un răspuns alergic. Într-un caz 10mg de cazeină provoacă o reacţie severă, iar 60mg de cazeină determină o reacţie fatală în alt caz. Referitor la alune, cantitatea necesară pentru producerea alergiei este de 100µg-50mg.
Alergiiile alimentare au manifestări clinice variate, putând afecta diverse aparate şi sisteme: dureri abdominale, greţuri, vărsături, diaree, hemoragii gastrointestinale, urticarie, angioedem, eczemă, eritem, prurit, rinită, astm, tuse, edem laringean, tulburări comportamentale, fatigabilitate, hiperactivitate şi scăderea atenţiei, otită medie, tulburări psihice.
Tratamentul alergiilor alimentare se împarte în tratament preventiv şi tratament curativ al episoadelor acute. În ceea ce priveşte prevenţia primară, concluzia este că dietele foarte restrictive, greu de urmat de femeia gravidă şi de copilul mic, nu sunt recomandate ca măsură preventivă a bolii alergice la copiii părinţilor alergici. Se recomandă alăptarea la sân până la 6 luni şi evitarea introducerii laptelui de vacă, ouălor, nucilor şi peştelui până la 12 luni. Prevenţia secundară se referă la măsurile de prevenire a apariţiei simptomelor specifice la persoanele diagnosticate anterior cu alergie. Alergia este o afecţiune care, de regulă, nu se vindecă şi pacienţii trebuie învăţaţi „să trăiască cu alergia”, să fie educaţi astfel încât să aibă o bună calitate a vieţii.
Dr. Claudiu COBUZ
Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar
The post Alergiile alimentare appeared first on Obiectiv de Suceava.
Citeste mai mult
