Creatorii de artă au luat-o rău razna. În operele lor nimic nu mai seamănă cu ce a fost odată. Totul e adaptat la vremurile pe care le trăim. Există o rețetă a succesului pe care o respectă cu sfințenie, după chipul și asemănarea omului de factură contemporană. De exemplu, în transpunerea pe marele ecran a unui basm, în locul clasicilor prinți și prințese, regi și împărați verzi sau roșii, întâlnim antreprenori și femei de succes, pe zâna măseluță ori pe antrenorul de fitness al reginei. Cică așa e mai șic. Cu scenariul ăla de demult, cică alungi spectatorii, nicidecum nu-i atragi.
În noua peliculă (americană, cum altfel!) „Albă ca Zăpada” nu joacă decât un singur pitic. Ceilalți șase sunt niște vlăjgani pletoși și bărboși, adunați din cele patru zări ale lumii: doi de prin Africa, unul din Insulele Solomon, un altul pare venețian, unul caraibean. Niciunul de la mama lor de acasă, cum știam noi. Adică din Europa. Cică ar fi plictisitor din cale afară să vezi doar pitici ținându-se de fusta eroinei principale.
Asta ca asta, dar să vezi drăcie la Albă ca Zăpada. În film, ea nu vrea să muște din mărul otrăvit, cum scrie la basm. Că nu e proastă să mai creadă în povești de astea. Că povestea în sine contravine valorilor feministe moderne. Mai mult, nu e de acord nici să o salveze prințul făcându-i respirație gură la gură. Că nu-i igienic. Ea vrea să ajungă lider, că așa i-o spus ei tătâne-su înainte să moară: „Albă ca Zăpada, luptă-te să devii cea mai deșteaptă dintre locuitoarele regatului nostru.”. Și ea, în film, îl ascultă. Din film sunt scoase și scenele de amor nevinovat și declarațiile de dragoste, deoarece actualii producători au considerat că prințul-prinț (cel imaginat de Frații Grimm) era un obsedat sexual care o urmărea pas cu pas pe Albă ca Zăpada. Îți stă mintea în loc, nu alta, când auzi una ca asta.
Să ne imaginăm meleagurile mioritice. Cum ar fi ca, mergând la cinematograf, în loc de Spânu din Harap-Alb, fără păr și sprâncene, cum îl știm noi că era, să vedem pe ecran un pletos care face reclamă la implantul de păr de la o anumită firmă turcească? Sau să constatăm cu mirare că Făt Frumos a renunțat la calul care mânca jăratec în loc de fân, ca să-și cumpere o frumusețe de Harley Davidson. Că așa-i mai șic și că s-au dus vremurile alea cu cai, prințese, calești, zmei și zgripțuroice. De dragul artei se poate face orice de scenariu. Nu?
Râdem, râdem, dar scrofița e moartă în coteț. Artiști duși cu pluta, cum se spune pe la noi. Cu pitici pe creier. Ca ăia din Albă ca Zăpada. Și câți or mai fi în lumea asta întoarsă cu curu-n sus!
Citeste mai mult
