Situația agriculturii în zona de câmpie a județului Bistrița-Năsăud a ajuns într-un punct critic, iar semnalele venite din teren sunt îngrijorătoare. Primarul comunei Sânmihaiu de Câmpie, Ioan Mate – el însuși fermier cu peste trei decenii de experiență și peste 1000 de hectare lucrate – descrie o realitate „fără ieșire”.
Ferme blocate și terenuri pustiite
Consecințele sunt vizibile pe teren. Primarul spune că s-a ajuns la o scădere dramatică a suprafețelor cultivate. Costurile au explodat, producțiile sunt nesigure, iar prețurile practicate la vânzarea produselor pun fermierii în imposibilitatea de a-și acoperi cheltuielile.
„Din punctul meu de vedere e un dezastru. Multe ferme chiar din Sânmihaiu de Câmpie, din localitățile vecine, ferme mici și mijlocii, se vor opri, se vor bloca. Pentru că prețurile la input-uri sunt foarte mari, diferențele de preț care erau înainte s-au schimbat. În 2023, era grâul 1,50 acum îl vinde cu 70-80 de bani. Deci vă dați seama la diferențe acestea de preț fermierii pierd foarte mult și nu mai reușesc să înființeze culturi. Am văzut chiar, umblând pe teren… dacă sunt în comună în jur de 100 de hectare de teren cultivate cu grâu. Și înainte erau peste 600-700. Și nu acum 10 ani, ci în urmă cu 4-5 ani. O să rămână multe terenuri pustii pentru că prețurile la input-uri a crescut, s-au dublat: la sămânță, la motorină, plus inflația, plus diferența de preț pe care o pot pune pe seama războiului din Ucraina. Au scăzut foarte tare prețurile la produsele pe care noi le producem, inclusiv la lapte, inclusiv la carne și, în special, la cereale. Vă dați seama, dacă un fermier produce 1000 de tone de grâu pe an sau 500 de tone, ori 80 de bani diferența… iese în pierdere. Se adagă diferența de preț la motorină. Nu văd, la cum se pune problema acum, nu văd să putem merge înainte, să ne bazăm pe agricultură. Înainte cu câția ani, îmi era drag să fac agricultură, eram foarte bucuros să pot cultiva terenurile, acuma o fac cu strângere de inimă pentru că nu știu ce producție va fi anul viitor, nu știu cum va fi timpul, nu șiu dacă mă voi acoperi cu cheltuielile ppe care le fac începând din toamna asta și vânzând cereale anul viitor prin august, septembrie“, spune Ioan Mate.
Prețuri de dumping și concurență neloială cu Ucraina
Un alt factor major care lovește producătorii români este importul masiv de cereale din Ucraina, vândute la prețuri mult sub costurile din România. Diferențele de reglementări sunt uriașe, pentru că Ucraina nu este în Uniunea Europeană și nu respectă nicio normă europeană în ceea ce privește agricultura.
„Dau un exemplu: grâul. Îl cumperi din Ucraina cu 70 de bani, nu mai poți să dai fermierului român 1 leu, chiar dacă are calitate. Ucrainenii au fost grânarul Europei și noi din România a trebuie să ne aliniem la prețurile lor. Nu sunt în Uniunea Europeană, ei lucrează cu fungicide, cu pesticide care la noi sunt interzise, au culturi modificate genetic, nicio problemă, mă refer la soia… Ei nu sunt obligați să respecte normele europene. Noi, respectând reglementările europene, prețurile la input-uri, la erbicide, la fungicide sunt mai mari. Ei utilizează erbicide cu eliminare totală, nu trebuie să facă două erbicidări la soia, pentru că e modficată getenic. Producțiile sunt mai mari, motorina la ei e foarte ieftină, noi nu ne putem alinia cu ei“, relatează primarul.
Lipsa de sprijin și forță de muncă tot mai puțină
Primarul atrage atenția și asupra absenței tinerilor specializați, dar și asupra lipsei unei strategii naționale adaptate realităților din Transilvania.
„Vreau să mai spun un lucru care foarte puțini fermieri îl spun. Noi lucrăm cu mecanizatori șoferi, cu carnet de șofer. Nu avem specialiști, nu avem tineri care să fie pregătiți pentru viitor să facă agricultură performantă. Ne menținem cât de cât în parametri pentru că la noi salariile sunt destul de mici, ca zonă, Dar și producțiile sunt pe măsură, deci tot mici. Nu din cauz mecanizatorilor, ci din cauza reliefului a terenurilor care se lucrează greu. Noi nu ne putem compara cu cei din câmpia Banatului, din Satu Mare sau din Sud, unde terenurile sunt nisipoase, consumă foarte puțin la arat. În alte zone nici nu se fac arăturile de toamnă. Or la noi în zonă nu se poate așa, în toată zona Transilvaniei nu se poate așa“, atrage atenția Ioan Mate.
Politica în agricultură, la nivel național, se axează pe agricultura mare, lăsând la o parte aceste zone și comunități mai restrânse, dar a căror suraviețuire depinde, totși, de agricultură.
„La București lucrurile se văd altfel. La București se analizează, per total țara și Banatul, Sudul Țării, la cei care irigă culturile, obțin producții mari. La noi nu poți obține producții mari, maxim 10 tone sau 8 tone/ hectar, cam așa se obține. Alții obțin mai puțin. La producția asta și la prețurile cu care se vând, beneficiul este zero“, mai explică Mate.
Zona defavorizată, eliminată după 2015: o lovitură decisivă
Un alt punct nevralgic este pierderea statutului de zonă defavorizată a zonei de câmpie a județuli, ceea ce a redus considerabil subvențiile.
„În primul rând, Ministerul Agriculturii, statul ar trebuie să vină să sprijine fermieri cu prețul la motorină. Să fie subvenționate măcar prețurile la motorină, la îngrășăminte și la erbidice. Pentru că aici au fermierii cheltuieli foarte mari. După ce am intrat în Uniunea Europeană, din 2007 până în 2015, am fost în zonă defavorizată. Fermierii luau subvenții mai mari. Nu știu ce interese au fost, dar zona de câmpie a fost scoasă din zona defavorizată, a rămas zona de munte unde nu se cultivă cereale. Dacă rămâneau zonele acestea defavorizate, atunci fermierii se descurcau mai ușor, adică era subvenția mai mare, își puteau acoperi chletuielile“, a mai explicat primarul.
Fermieri executați silit și utilaje ridicate
Criza din agricultură are consecințe dramatice pentru fermele mici și mijlocii, multe dintre ele împinse în incapacitate de plată.
„La mulți fermieri chiar de aici din zonă, firmele care distribuie input-uri, au trimis recuperatori, au trimis executori pe fermieri. Vă dați seama, când vine recuperatorul, ești stresat , nu mai ai chef de făcut, trebuie să îi dai banii. Îți dă termen, tu nu ți-ai vândut produsul, ești obligat să îl vinzi la prețurile de dumping ca să poți să îți dai acolo datoria pe care o ai. Dar tu dai 5500 de lei pe hectar și obții numai 5000, la care se mai adaugă cheltuieli cu salarii, cu motorină, uleiuri, piese, ce se mai adună…“, spune primarul.
Presiunea este imensă pe fermieri și investițiile făcute în utilaje pe credit, pe vremea când lucrurile mergeau pe un făgaș normal, s-au întors acum împotriva agricultorilor.
„Toată lumea o duce greu. De ce? În momentul în care am vut 1,5 lei pe kilogramul de porumb sau 1,4 lei pe kilogramul de grâu, toți fermierii au început să se capitalizeze. Adică? Să cumpere utilaje, pentru că își permiteau. Utilajele le-au cumpărat cu finanțări sau le-au cumpărat cu credite din bănci. Cumpărând cu credite din bănci, dobânzile au trebuie date. Scăzând prețurile la cereale, la 70-80 de bani, au intrat în incapacitate de plată. Și acum firmele care au finanțat fermierii vin și le ridică utilajele. Pentru că nu mai pot să le plătească. La un fermier care lucrează 200 de hecatre de pământ, are două tractoare luate în leasing, cu utilaje, dacă vine și i le ridică, rămâne fără utilaje. Culturile sunt înființate, nu mai are cu ce le continua. E greu. Aci a trebuie o politică a statului român. Să discute cu noi, cu fermierii“, subliniază Mate.
la toate aceste probleme, se daugă blocarea unor investiții în infracstructura zonei, cum ar fi drumurile sau rețelele de canalizare. Asta îi face pe investitori să facă un pas înapoi și să renunțe la anumite proiecte.
„Dacă nu o să avem canalizare în satul Zoreni unde au început să construiască fermierii ferme zootehnice la care trebuie să aibă racordare la canalizare, cineva a vrut să construiască un abator la care trebuia canalizare… dar s-a oprit. S-au oprit investitorii. Nu doar în Zoreni, în toate satele din comună unde urmau să se facă lucruri bune pentru economia comunei“, a spus primarul.
Citeste mai mult
