Actriţa Sanda Toma a murit la vârsta de 88 de ani, anunţă sâmbătă reprezentanţii Teatrului de Comedie, citați de Agerpres.
Artista este descrisă drept „unul dintre membrii cei mai importanţi ai familiei Teatrului de Comedie”.
”Cu fiecare om care ne părăseşte se stinge o lume. Datoria noastră, a celor din teatru şi a spectatorilor, este aceea de a o reînvia cu fiecare amintire”, se arată pe pagina de Facebook a teatrului.
A debutat la Teatrul Naţional din Craiova
Născută la 27 octombrie 1934, la Bucureşti, Sanda Toma a urmat Institutul Sfânta Maria din strada Pitarmoş şi, ulterior, Liceul Gheorghe Lazăr. Apoi, după oscilări şi căutări între Politehnică şi Litere, Sanda Toma intră la Institutul de Teatru I.L. Caragiale, pe care îl absolvă, la clasa profesoarei Aura Buzescu.
A debutat în 1956 la Teatrul Naţional din Craiova, instituţie în care va juca până în 1958, urmând să revină în Bucureşti ca actor angajat al Teatrului Naţional până în 1960.
În 1961, la invitaţia lui Radu Beligan, intră în echipa Teatrului de Comedie unde, până în 1994, „va fi un model de profesionalism, de conduită şi de calitate umană”, arată reprezentanţii teatrului.
După rolul Diana din spectacolul de inaugurare a teatrului, „Celebrul 702”, Sanda Toma face parte din distribuţiile tuturor spectacolelor de succes ale Comediei: „Umbra”, de Evghenii Şvarţ, „Troilus şi Cresida”, de W. Shakespeare, regia David Esrig; „Casa inimilor sfărâmate”, de G.B. Shaw, regia Radu Penciulescu; „Rinocerii”, de E. Ionesco, „Cher Antoine”, de Jean Anouilh, „O noapte furtunoasă”, de I.L Caragiale, „Mutter Courage”, de B. Brecht, „Trei surori” şi „Livada de vişini”, de A.P. Cehov – în regia lui Lucian Giurchescu, sau în „Harold şi Maude”, de Collin Higgins, regia Sanda Manu.
Elogiată de dramaturgul E. Ionesco
Revine, în 2011, pentru rolul Celine din „Învaţă-mă, Celine”, de Maria Pacome, regia Lucian Giurchescu.
La Teatrul Naţional din Bucureşti a jucat în spectacole create de Sică Alexandrescu („Hangiţa”, de Goldoni, „Titanic Vals”, de Tudor Muşatescu), Ion Finteşteanu („Tartuffe”, de Moliere), Ion Cojar („Aşteptând la arlechin”, de Noel Coward) şi Alexandru Tocilescu („Comedie roşie”, de Constantin Turturică).
În spectacolele regizorului David Esrig, Sanda Toma a primit confirmarea timpurie, dar şi decisivă în teatru, prin elogiile aduse de însuşi dramaturgul E. Ionesco cu prilejul reprezentaţiei cu „Rinocerii” de la Teatrul Naţiunilor din Paris. Nu au lipsit, desigur, elogiile celor mai importante reviste de specialitate din România şi de peste hotare, iar definitoriu pentru arta actoricească a Sandei Toma rămâne titlul unui articol referitor la „Troilus şi Cresida”, din revista pariziană „Arts”: „O lecţie de teatru venită din România” (Gilles Sandier, Arts, 24 mai, 1965).
Citeste mai mult