Timp de opt ani (2009–2017), companii controlate de vicepremierul Dragoș Anastasiu au plătit aproximativ 2.000 de euro lunar, sub forma unui contract fictiv de consultanță, unei angajate ANAF, pentru a evita repercusiunile unui control fiscal. Suma totală estimată de instanță depășește 150.000 de euro (~784.000 lei) – inclusiv vacanțe & beneficii turistice oferite inspectoarei și familiei acesteiaâ.
Cronologia scandalului
În februarie 2018, partenerul de afaceri Cristian Băciucu a depus un denunț către DNA, dezvăluind sistemul de mită.
Ancheta a identificat un contract fictiv cu o firmă indicată de inspectoarea ANAF, Angela Burlacu. În instanță, Dragoș Anastasiu a recunoscut că a semnat acel contract, declarând că a perceput propunerea ca un act de șantaj, dar a acceptat-o pentru a proteja compania și angajații de un posibil dosar penal și insolvență.
Pe 22 iunie 2023, Angela Burlacu a fost condamnată definitiv la 5 ani și 2 luni de închisoare cu executare pentru luare de mită și trafic de influență. Anastasiu nu a fost judecat, având calitate de martor în dosar, nu inculpat sau denunțător oficial.
Disputa asupra statutului juridic al vicepremierului
DNA susține că Anastasiu a avut calitatea ambiguă de „martor-denunțător”, termen utilizat în comunicatul oficial, chiar dacă acest concept nu este definit în legislația penală română. Anastasiu a afirmat că nu a semnat denunțul și că rolul său a fost doar acela de a oferi informații utile anchetei ca martor, fără a beneficia de vreo cauză de nepedepsire în mod direct.
Reacția Guvernului și presiunea politică
Executivul condus de premierul Ilie Bolojan a apărat viceprim-ministrul, prin vocea purtătoarei de cuvânt Ioana Dogioiu, susținând că faptele au avut loc înainte de preluarea funcției publice și nu afectează atribuțiile actuale ale vicepremierului.
PSD a cerut demisia sa, iar președintele Nicușor Dan a catalogat cazul drept „problema mare”, declarând că nu mai avea informații despre situație înainte de publicarea dezvăluirilor.
De la șantaj la mită mascată
Instanța a concluzionat că inspectoarea ANAF i-a solicitat lui Anastasiu să contracteze o firmă fără ca aceasta să ofere servicii reale, în schimbul „protectoratului” în timpul controlului fiscal. Vacanțele de lux și contractele fictive erau mascate ca prestații comerciale, în timp ce efectele reale lipseau.
Anastasiu a argumentat că, în contextul crizei economice și al extinderii controlului ANAF, refuzul ar fi însemnat închiderea firmei și pierderea locurilor de muncă ale angajaților .
Perspective legale și morale
Deși Anastasiu nu a fost inculpat formal, recunoașterea faptei și recenta condamnare a angajatei ANAF au creat un precedent moral de gravitate.
Faptul că vicepremierul conduce reforme majore în companii de stat în acest context ridică întrebări privind legitimitatea și coerența morală a guvernării.
În majoritatea statelor democratice, un astfel de scandal ar fi dus la demisia imediată, la presiunea opiniei publice sau a adversarilor politici.