România se pregătește să piardă, cel mai probabil, 231 de milioane de euro din bani europeni nerambursabili după a cincea amânare consecutivă la Curtea Constituțională în dosarul reformei pensiilor speciale. Anunțul a fost făcut de ministrul Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, care a vorbit despre „o zi neagră pentru toți cei care vor o justiție dreaptă și necoruptă”.
Pentru restul țării, e încă o zi în care nota de plată a privilegiilor este achitată de toți.
Când amânarea devine politică publică
Oficial, avem proceduri, analize, termene. Neoficial, avem un mecanism simplu: dosarul e plimbat, decizia e amânată, timpul trece, iar România pierde bani. Nu câteva mii de euro, nu un proiect marginal, ci 231 de milioane de euro care ar fi putut merge în infrastructură, școli, spitale sau investiții.
Înalta Curte trimite, CCR amână, iar rezultatul e previzibil: PNRR rămâne bifat cu un eșec, iar costul e suportat de toți contribuabilii. Inclusiv de câțiva magistrații lipsiți de respect la adresa largii majorități a românilor.
Privilegii, nu drepturi
Să fie limpede: nu vorbim despre salarii, nu vorbim despre independența justiției, nu vorbim despre presiuni politice. Vorbim despre pensiile speciale ale magistraților, adică despre un sistem de privilegii care îi scoate pe unii din regulile valabile pentru toți ceilalți.
În timp ce majoritatea românilor, cei fără pensii speciale, cer desființarea acestor excepții, câteva instituții reușesc să țină în loc o reformă esențială. Întrebarea e inevitabilă: e normal ca soarta financiară a unei țări întregi să fie decisă prin amânări succesive, în numele confortului unei caste?
Cine plătește, de fapt
Răspunsul e simplu: plătește România. Pierde bani nerambursabili, pierde timp, pierde credibilitate. Și le pierde nu din cauza vreunui dezastru, ci pentru că sistemul refuză să se atingă de propriile avantaje. Și, să nu uităm, mai ușurăm visteria cu toate pensiile speciale plătite în continuare.
Când apărarea privilegiilor ajunge să coste sute de milioane de euro, nu mai vorbim despre prudență juridică, ci despre cinism instituțional. Iar când interesul public e pus pe pauză pentru a proteja beneficii speciale, mesajul devine limpede: confortul unora cântărește mai mult decât viitorul tuturor.
România nu pierde doar 231 de milioane de euro. Pierde încă o rundă de încredere că statul poate funcționa pentru majoritate, nu pentru excepții.
ZiarMM
Vezi ce spunea Eminescu despre ”pătura superpusă a României”.
Articolul 231 de milioane de euro pentru confortul unei caste. Cine plătește factura pensiilor speciale? apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult