Duminică, 21 decembrie, la ora 17:03, are loc solstițiul de iarnă, moment care marchează începutul iernii astronomice în emisfera nordică. Fenomenul aduce cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an, fiind un reper important atât din punct de vedere astronomic, cât și cultural.
Deși iarna meteorologică începe oficial la 1 decembrie, solstițiul de iarnă este cel care stabilește debutul real al sezonului rece din perspectivă astronomică. Din acest moment și până la solstițiul de vară din 21 iunie 2026, durata zilelor va crește treptat, iar nopțile vor deveni din ce în ce mai scurte.
Ce se întâmplă la solstițiul de iarnă
Solstițiul de iarnă este ziua cu cea mai mică durată a luminii naturale. La nivelul României, Soarele urcă foarte puțin pe cer, iar unghiul de incidență al razelor solare este minim. Pentru București, durata zilei va fi de aproximativ 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea va ajunge la 15 ore și 10 minute.
Fenomenul apare atunci când Soarele atinge cea mai sudică declinație față de ecuatorul ceresc, deasupra Tropicului Capricornului. Din acest motiv, solstițiul este asociat cu:
cea mai scurtă zi din an
cea mai lungă noapte
începutul iernii astronomice
Specialiștii explică faptul că, în această perioadă, poziția aparentă a Soarelui pe cer pare să se „oprească” înainte de a începe ascensiunea lentă, care va duce la zile tot mai lungi.
Originea termenului „solstițiu”
Cuvântul solstițiu provine din latină, din „solstitium”, format din „sol” – soare și „sistere” – a sta pe loc. Denumirea reflectă percepția antică potrivit căreia Soarele pare să își încetinească mișcarea pe boltă înainte de a începe să urce din nou.
Semnificații istorice și culturale ale solstițiului
Solstițiul de iarnă a fost, de-a lungul istoriei, un moment simbolic pentru numeroase civilizații. Anticii vedeau această zi ca pe o renaștere a luminii și un semn al revenirii speranței. În Mesopotamia, acum peste 4.000 de ani, revenirea Soarelui era celebrată prin ritualuri ce durau 12 zile, dedicate zeului Marduk.
Monumente megalitice precum Stonehenge, în Anglia, sau Newgrange, în Irlanda, au fost construite astfel încât să marcheze cu precizie solstițiul de iarnă, demonstrând importanța acestui moment în viața comunităților preistorice.
În cultura romană, solstițiul era legat de sărbători dedicate zeului Saturn și zeului Mithras, simbol al luminii, tradiții care au influențat ulterior și obiceiurile creștine asociate Crăciunului.
Tradiții și credințe populare românești
În tradiția populară românească, solstițiul de iarnă este considerat un moment de reînnoire și curățare. În unele zone, oamenii aprindeau focuri ritualice, curățau gospodăria și pregăteau bucate speciale pentru a alunga spiritele rele și a atrage norocul.
Se spune că noaptea solstițiului nu trebuie petrecută singur, ci alături de familie, ca simbol al unității și al protecției. Focurile aprinse pe dealuri aveau rolul de a celebra victoria luminii asupra întunericului, iar actele de generozitate, precum oferirea de pomană, erau văzute ca un mod de a aduce echilibru și bunăstare în anul ce urmează.
Pentru multe comunități, solstițiul de iarnă rămâne nu doar un fenomen astronomic, ci și un moment de reflecție, speranță și reconectare cu ritmurile naturii.
Articolul 21 decembrie, solstițiul de iarnă. Cea mai scurtă zi a anului și începutul iernii astronomice. Tradiții și credințe populare apare prima dată în Monitorul Expres – Stiri Brasov.
Citeste mai mult